La crâșmărița din vale
Vinu-i bun, bătaia-i mare,
Crâșmărița bărbat n-are.
De te duci cu patru boi
Te-ntorci cu doi înapoi,
Crâșmăriță, buze moi.
De te duci cu patru junci
Doi îi bei, doi îi mănânci,
Crâșmăriță, buze dulci.
Num-atuncea știu că-i vară
Până-i patul mândrii-afară,
Crâșmăriță, poam-amară.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o vizită la o cârciumă unde vinul este bun, dar atmosfera este una de petrecere cu potențial de bătaie. Se remarcă figura crâșmăriței, o femeie atrăgătoare, dar și oarecum periculoasă.