Fă-ți, mireasă, lădița
Că mergi de la măicuța.
Gată-ți, fată, poalele
Cum cătana armele.
Gată-ți, fată, hainele
Că mergi cum cătanele.
Peste munți la alte curți,
La părinți necunoscuți.
Ieși, măicuță, pân-afară
Și pune proptă la soare.
Să fie ziua mai mare,
Să mai stau cu dumneatale.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea unei mirese care se pregătește să plece de acasă, la casa soțului. Ea își ia rămas bun de la mama sa și își dorește ca ziua să fie mai lungă pentru a mai petrece timp împreună.