Dragostile-s ale lumii
Și le petrec numai unii,
Dragostile sunt la toți
Și le petreci cum le poți.
Dragă mi-o fost dragostea
Și n-avui parte de ea,
Urât mi-o fost urâtul,
Greu mi-o fost ca pământul.
De-aș trăi cât frunza-n vie
Să iubesc ce-mi place mie,
De-aș trăi cât frunza-n fag
Numai să trăiesc cu drag.
Bine-o zis cine o zis
Că dragostea-i foc neatins,
Că dacă iubești cu foc
Și vreme o ții pe loc.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre natura efemeră a dragostei și despre dorința de a trăi o viață plină de iubire, chiar și în fața greutăților. Exprimă regretul pentru dragostea pierdută și speranța într-un viitor mai bun, marcat de afecțiune.