Cântă, cuce, până-ți pice,
Dacă badea nu-i pe-aice’,
Cântă cuce-n vârf de fag,
N-o venit cine mi-i drag.
Cucule, pasăre dragă,
Tu cânți primăvara-ntreagă,
Ce dor ai în pieptul tău,
După cine-ți pare rău?
Mănânce-te focul, bade,
Cum te-ai dus către Oradea
Și n-așteptași până joi
Ca să mergem amândoi.
Nu-i bai, bade, nu-i bai, nu,
Că mai bănuit ți-i tu,
Nici aceea nu-i Oradea
Dacă nu-s cu tine, bade,
Nici aceea nu-i viață
Dacă nu-s la tine-n brață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul unei fete după badea plecat la Oradea. Ea își exprimă regretul că acesta a plecat fără să o aștepte și își găsește alinarea în cântecul cucului, sperând la o reîntoarcere și la o viață trăită împreună.