Bate ceasul miezul nopții
Și dorm oamenii cu toții,
Numai cei care duc dor
Nu pot dormi, bădișor!
Inimă, mai stai pe loc
Să-ți pun lacăt la mijloc,
Un lacăt cu-ncuietoare
Să nu plângi când mi te doare.
Blestematu-m-o badea
Să mă legăn ca salca,
Ca salca de la izvor
Să-mi trăiesc lumea cu dor.
Așteaptă-mă, dor, că viu
De-aș veni cât de târziu,
De-aș veni cât de-nserat
Așteaptă-mă c-am plecat,
Așteaptă-mă-n stâlpul porții
De-aș veni la miezul nopții.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și așteptare, accentuat de singurătatea nopții. Inima suferă, iar speranța reîntâlnirii persistă, chiar și în mijlocul întunericului.