Porumbel cu pene sure,
Du-te-n zbor peste pădure,
Peste ape, vai și munți,
Mai departe peste punți,
Pan’ la frați necunoscuți!
Să le spui cât mi-e de dor
De hora feciorilor
Ce-au plecat așa departe,
lăsând fete-n lacrimate
Și măicuțe-ndoliate!
Au plecat frații de-acasă
Și-au plecat copii la masă.
Copilașii arși de dor
Întreabă pe trecători
N-au văzut pe tatăl lor?
Copilașii mei frumoși,
Creșteți buni și sănătoși!
Ștergeți ochii cu naframa
Și s-o mângâiați pe mama
Că i-o fi prea greu, sărmana!
Ștergeți ochii cu naframa
Și s-o mângâiați pe mama
Că i-o fi prea greu, sărmana!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de cei plecați, accentuând tristețea lăsată în urmă și impactul asupra familiilor. Un porumbel este trimis ca mesager pentru a transmite acest dor fraților necunoscuți.