Frunzuleană și-o crăiță,
Supărată sunt, Gheorghiță,
Ticălosul de bărbat
Tot mă-ntreabă ce-am lucrat.
Un macat cu flori mărunte
Depănat cu gânduri multe,
Gânduri pentru dumneata,
Macat pentru soacră-mea.
Picături de untdelemn,
Neică, ce dragoste-avem,
Nici o vorbă nu vorbim,
Numai din ochi ne privim,
Dac-ar fi pe voia mea
Pe brațe te-aș legăna,
Cu dor și cu mângâiere,
Ne-am iubi, n-avem putere.
Eu de-aș avea o putere
Te-aș face o tabacheră,
Tabacheră cu tutun
Te-aș purta la mine-n sân,
Tabacheră cu tabac
Te-aș purta în sân cu drag,
Fă-mă, Doamne, o crăiță
Sub fereastră la Gheorghiță,
Pe el fir de busuioc
Să fim amândoi pe-un loc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei femei de a fi alături de persoana iubită, în ciuda obstacolelor și a lipsei de putere de a schimba situația. Ea visează la o iubire tăcută, dar profundă, și la transformarea iubitului într-un obiect prețios pe care să-l poarte mereu cu ea.