Foaie verde ca bobul,
Pe de-alături cu drumul
Ară Radu cu plugul,
Frânge-i-s-ar cormanul,
Cormanul și fieru-ăl lat
Să vie devreme-n sat
La gură de sărutat.
Meșterul să nu-l găsească,
La mine să zabovească,
Că sunt floarea câmpului
Și dorul feciorului
Și pentru mine, surată,
Să uite plugul pe brazdă,
Să vie să mă iubească.
Lasă, neicuță, plugul
Și vino la mine-acu,
Că de nu-mi era de tine
Nu ieșeam pe sub grădină
Ușuind câte-o găină,
Rupând câte-o bolbotină,
Rupând câte-o bolbotină.
Bolbotină, foi de ceapă,
Mama să nu mă priceapă,
Mama să nu mă priceapă,
Dragostea noastră să-nceapă,
Vino pe Burdea la vale
Să-ți ies pe Panțu în cale,
Să-ți spun să vii în pețit
Că la toamnă mă mărit.
Sensul versurilor
O fată își cheamă iubitul să lase munca câmpului și să vină la ea. Ea dezvăluie că, în curând, se va mărita și îl invită să o ceară de soție înainte de a fi prea târziu.