Mamă, de-aș mai fi iar fată
Aș sta tot nemăritată,
Lua-o-ar s-o ia de iubire
Când iubitu-i strâmb din fire,
Eu fac treabă, el adoarme,
Ar mânca și nu-i e foame,
Scoală-te omule-o dată,
Zaci ca mâțele pe vatră.
Când se ia de băutură
Ține-te, săracă gură,
Vadra nu-i e pe măsură
Că-i vine pe gât arsură,
Nu mai are straie, țoale,
A rămas cu vine goale,
Cu minteanul fără poale,
Dă ca chiorul peste oale.
Și nu vine ca tot beatul,
Dă cu chiot ca turbatul,
Iese-n gura lui tot satul,
Câinii-l petrec cu lătratul,
De friptură-l doare-n gură,
De plăcinte-i cade-un dinte,
Vrea făsui cu mămăligă,
Dumicatu-n poale-i pică.
I-am luat și cizme-nalte
Să se ducă-n târg la lapte,
Ce pustia zăbovește,
Șade-n drum și hărpăiește?!
I-am luat pălărie nouă
Să se ducă-n pod la ouă,
Ce pustia zăbovește,
Șade-n pod și le clocește?!.
De l-ar chema Nicodin
Poate l-ar lua moartea-n sân,
Dar pe el îl cheamă Marcu
Fug și câinii ca de dracu,
Cine l-o fi tâmplărit,
Aoleu, rău l-a brodit,
Toate lumea e la muncă,
El dă butoiașu-n dungă.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă regretul că s-a măritat cu un bărbat leneș și bețiv. Ea descrie situațiile frustrante în care el se complăce în lene și neglijează treburile gospodărești, spre disperarea ei.
