Frunzuliță trei smicele,
Măi băiete, băiețele,
Ce dai roată casei mele?
– Am văzut că e frumoasă
Și-aș vrea și eu să-mi fac casă.
Floricică de sulfină,
– Vino mâine pe lumină
Ca să iei măsura bună,
Acu-i noapte-ntunecată
Și iei măsura schimbată.
– Mai stai, mândro, că nu-s lup
Nici vreun câine să te rup,
Sunt voinic ca să te pup,
Până mâine poate mor
N-aș vrea să-ți rămân dator.
Firicel de cânepă,
– Vin’ mai bine sâmbătă
Că mă găsești singură,
Cu coate albe pe masă,
Cu ochi negri pe fereastră,
Să-mi pui inelul pe mână
Să rămânem împreună.
Sensul versurilor
Un tânăr curtează o fată, învârtindu-se în jurul casei ei. El își exprimă dorința de a o săruta și de a nu rămâne dator cu această afecțiune, în timp ce fata îl invită să revină sâmbătă, când o va găsi singură și dispusă să primească inelul de logodnă.