Ia-ți, mireasă, ziua bună
De la tată, de la mumă,
De la frați, de la surori,
De la grădina cu flori!
Grădină cu potecuță,
Dă-ne flori de cununiță
Pentru floarea florilor
Și dorul voinicilor.
Măi fetiță cu părinți,
De ce, neică, te măriți?
Te grăbești la măritat
Ca floarea la scuturat.
Casa și bătătura
Cine le-o mai mătura?
O măicuță bătrânică
C-o pană de rândunică.
Nu mai plânge, taicule,
Că ne trec lacrimile,
Fetița-ți pleacă din casă,
Las-o să plece voioasă,
Azi mai e cu fetele,
Mâine cu nevestele,
Azi cu cozile pe spate,
De mâine stau înnodate.
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul emoționant al despărțirii miresei de familie în ziua nunții. Exprimă regretul părăsirii casei părintești, dar și acceptarea noii etape din viață.