Frunzuliță iasomie,
Hora mea de la câmpie
Are pasul mărunțel
Cât frunza de pătrunjel,
Mărunțel și legănat
Cum stă grâul la legat,
Ca ogorul la arat,
Ca pruncul la legănat.
O jucau părinții mei
Când erau ca floarea-n tei,
Părinții părinților
Cât au fost în floarea lor,
Jucau hora încheiată,
Venea lumea fermecată,
Răsunau păduri și văi
De chiote de flăcăi.
Frunzuliță lin pelin,
Ia, țineți jocul mai lin
Că e horă românească
Ruptă din inima noastră
Și s-au prins în roata mare
Copilași cu ochi de floare
Ca s-o joace și s-o cânte,
Niciodată să n-o uite,
Uite-l colo pe moș Tică
Ar vrea și el să se prindă,
Răsucește mustața-n jos,
Intră-n horă bucuros.
Sensul versurilor
Piesa evocă bucuria și tradiția horei românești, un dans popular transmis din generație în generație. Versurile descriu atmosfera festivă și unitatea comunității prin dans.