Foaie verde, grâu de baltă,
Dragoste de mult uitată,
Dă mânuța și mă iartă
Dacă ți-am greșit vreodată.
Am suflat dorul în vânt
Să pot, neică, să te uit,
El s-a sădit în pământ,
M-a chemat ca să-l sărut.
Și-mi aduc bine aminte
Cum mi-a ieșit înainte
Înalt ca o buruiană
Și frumos ca o icoană.
Sălcioară presădită,
Dragoste de mult dorită,
Aș da munca dintr-o vară
Să vii înapoi diseară,
Fac și două azimioare
Frământate-n lăcrămioare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a reînvia o dragoste pierdută. Naratorul își amintește cu nostalgie de trecut și ar face orice pentru a readuce persoana iubită înapoi, chiar și sacrificând munca sa.