Frunzuliță, bob negară,
De la moară pân’ la gară
Toate carele coboară,
Numai carul lui Mărin
Încărcat cu rozmarin
Și în vârful carului
Stă Marin cu draga lui.
Și-aș mai zice bob negară,
Unde-o fi puiul de-aseară
Unde-o fi, unde-o-nnopta,
Pe ce brațe s-o culca,
Pe ce brațe s-o culca
Și ce guriț-o săruta,
O fi dulce ca a mea
Ori amară ca fierea?.
Vers refren:
Draga mea!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și incertitudinea cuiva care se întreabă unde este persoana iubită și cu cine își petrece timpul. Persoana reflectă asupra posibilității ca dragostea pierdută să fie înlocuită cu o alta, întrebându-se dacă noua relație este mai dulce sau mai amară decât cea avută.