De-ai veni, neicuță, mâine
Să-ți coacă dăicuța pâine,
Să-ți coacă dăicuța pâine
Din grâul cules de mine,
Să te culc pe pat de flori
Și să te trezesc în zori,
Să-ți dea daica să mănânci
Pâine caldă, miez de nuci.
Să-ți aduc în oală vin
Rozior de Mavrodin,
C-ai să pleci unde te cere
Și eu n-am nicio putere,
Că de-aș avea vreo putere
De la regiment te-aș cere,
Aș da jalba și c-un franc
Și te-aș duce un’ mi-e drag.
Aș da jalba și c-un timbru
Și te-aș duce un’ mi-e gândul,
Hai să mai prânzim o dată
Că mâine pleci la armată,
Du-te, neicuță, cu bine,
Lasă dragostea la mine,
C-am în mine-atâta dor
Pot să dau și florilor,
Florile s-or legăna
Cu dragostea le-oi uda,
Cu ele te-oi aștepta
Până când te-oi libera.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dragostea și dorul față de iubitul ei care pleacă la armată. Ea promite să-l aștepte și să-i păstreze dragostea vie până la întoarcere.