Cine mă puse pe mine
Să-mi pun casa lângă tine,
Ies afară dau de tine,
M-ai ofticat, vai de mine,
Cine mă puse pe mine
Să fac dragoste cu tine,
Dragoste de nu făceam,
Of, ce bine mai trăiam!.
Frunzuleană dintre bălți,
Dragostea din două părți
Te cuprinde și te-mbată,
Niciodată nu te iartă,
Am gândul la doi bărbați
Și-un cuțit mare-n ficați,
Fierul stă să ruginească
Dragostea să-mi pedepsească.
Neiculiță de demult,
Ia să-mi spui tu ce-ai făcut
De n-ai mai îmbătrânit,
De n-ai mai îmbătrânit,
Ai băut vin de la gheață
Și-ai dormit la mine-n brață,
Ai dormit la mine-n brață
Și-ai băut vin de la gheață,
Astea două le-ai făcut
De n-ai mai îmbătrânit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al unei persoane pentru o relație amoroasă care a adus mai multă suferință decât bucurie. Reflecția asupra trecutului și asupra alegerilor făcute este accentuată de dorința de a fi putut evita durerea provocată de dragoste.