Ăla n-a fost anul meu,
Ăla n-a fost anul meu
Că mi-a cântat cucul rău,
Care cuc mi-a cântat mie
Din codru să nu mai vie
Mi-a lăsat viața pustie,
De mi-o mai cânta vreodată
Am să-l chem la judecată
Să-l afle pădurea toată.
Eu n-am nicio alinare,
Nici putere, nici cărare
Să-mi văd dragostea pe vale
Cum își face ochii roată
Peste ce-a iubit odată,
Odată ca niciodată,
Să-i dau ban necheltuit
Și haină de primenit,
Drumuri de călătorit.
Cântă-mi, cuce, prin fânețe
Tot cu milă și blândețe
Dragostea din tinerețe
Cu glăsciorul tău subțire
Despre-a noastră despărțire
Dureroasă peste fire,
Nu-l mai văd, nu-mi mai zâmbește
Nici când soarele-asfințește,
Nici când luna strălucește,
Cântă-mi, cuce, cu glas gros
Despre-al nostru trai frumos
Cum n-o fi și n-a mai fost.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și nostalgia pentru o dragoste pierdută. Naratorul își amintește cu tristețe de momentele frumoase și își exprimă suferința profundă.