Frunzuliță trei lămâi,
Trei lămâi și trei gutui,
Iancule, de unde vii?
Ia, de-aici de peste Jii!
Iancule, ce-ai târguit?
Câteva oca de plumb,
Să duc la copii în crâng!
Am copiii cam zglobii,
Trag la gloanțe pe pustii!
Trag la gloanțe pe pustii,
Nu ca mine-n carnuri vii!
La netezul părului
În calea sufletului
Unde-i pas ciocoiului!
Da-te, Iancule, legat!
Și de plumbi nevătămat!
Lasă haiduciile,
Că-ți dau boieriile!
Și-ai să mi te porți gătit
Numa’-n aur și-n argint,
Din creștet până-n pământ!
Aoleo, ciocoi bălțat,
Sunt trei ani de când te cat!
Sunt trei ani și-o săptămână,
Dar azi mi te-am prins la mână!
Să-ți jupoi ale picioare,
Să-mi fac tocuri la pistoale,
Să-mi fac tocuri la pistoale!
Ia stați, voi, ciocoi, pe loc!
Să tragă Iancu de-un foc!
Că mi-e pușca ruginită,
De vreun an neslobozită!
În ciocoi o să pocnesc,
Care mai putea, fugea
Care nu, mort rămânea!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă figura legendară a lui Iancu Jianu, un haiduc care se răzbună pe un ciocoi. El refuză propunerea de a renunța la haiducie în schimbul boieriei și îl capturează pe ciocoi pentru a-l pedepsi.