Am plâns, neicuță, de dor.
I. Am plâns, neicuță, de dor
Că zicea lumea că mor, mai
Am plâns mult și-am suspinat
Că tu, neică, m-ai uitat, mai.
II. Tot așa-ți doresc și eu
Ca să plângi de focul meu, mai
Cum am plâns eu neîncetat
Neică, de când m-ai uitat, mai.
III. Lacrimile să nu-ți treacă
În râuri să se prefacă
Cât ți-o fi viața de lungă
De la poarta mea să curgă
Să ies să mă spăl în ele
Ca să-mi treacă de durere
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă cauzată de dorul și uitarea persoanei iubite. Vorbitoarea își exprimă suferința intensă și dorința ca și cealaltă persoană să simtă aceeași durere.