S-a întâmplat ca niciodată să întâlnesc pe cineva
Un zâmbet cald și-o minte înțeleaptă
Care să-mi spună așa.
Fetița, eu te știu din vremuri
Mai de demult nepământești
Ori asta nu-mi explic cum astăzi
Atât de dragă îmi ești.
Eu știu, eu știu cine ești tu
Dar nu-mi pare destul
Vreau să știu ce-mi faci de amețesc
Și simt cum tremur.
Te văd prima oară
Și nu credeam vreodată
Că un necunoscut m-ar face în secunde să mă simt ca…
Acasă, acasă, acasă, acasă,
Că un necunoscut m-ar face în secunde să mă simt ca
Acasă, acasă, acasă, acasă,
E acolo unde duce inima.
Mă strângi în brațe tare, tare
Iar ochii tăi îmi dau căldură
Prin zâmbet îmi aduci soare
Doamne, ce încurcătură.
Ce simt acum nu îmi era firesc
Nu plănuiam să mă îndrăgostesc.
Ce zâmbet de copil am când iubesc.
Eu știu, eu știu cine ești tu
Dar nu-mi pare destul
Vreau să știu ce-mi faci de amețesc
Și simt cum tremur
Te văd pentru prima oară
Și nu credeam vreodată
Că un necunoscut m-ar face în secunde să mă simt ca…
Acasă, acasă, acasă, acasă,
Că un necunoscut m-ar face în secunde să mă simt ca
Acasă, acasă, acasă, acasă,
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de familiaritate și conexiune instantanee cu o persoană necunoscută, senzația fiind similară cu cea de 'acasă'. Este o declarație despre dragoste neașteptată și sentimentul de apartenență.