Foaie verde de imaș, mă
Grea e viața la oraș, mă
Grea e viața oriunde-ai fi
Și frumoasă, și frumoasă de privit, mă tată.
[Mc Bean]
Orașul mă sufocă, orașu-i oxigen
Ne testează forța din torțe ca la examen
Împingeți! Îndată trecem pragul fizic
Purtăm căciulă-n gen Tarabostes, Adebisi, incantație
Recital bolnav pentru maeștrii și maestre
Bass-ul e gata să spargă și el niște ferestre
E tare gașca să nu te faci ca nu vezi
Când strălucind te luminezi, iluminezi,
Când vei desfunda veceul, poți să îți desfunzi și mintea
Dansezi și zbieri acolo unde nimeni nu clintea
Îmi zice Bean și vine-mi zice stai antenă,
Poate prinzi ceva când se aruncă cu gigi pe scenă
O ard subcarpat cu filozofii mei analfabeti
Extrași din cartiere din cai verzi de pe pereți
Orașul mă sufocă, orașu-i oxigen
Ne testează forțele, torțele ca la examen.
[Dragonu’]
Mc-ii ăștia-s figuranți, fir-ar să fie
Care mai de care, mai frăție, toți fac indie
Toți au felie, toți sunt șucari
Cum apar, așa dispar cu tot cu dicționar
Am un flow nou, sonor ca Son Goku
Start, fiți gata, pe locuri, sunt ocru
Tata era alcoolic, bunică-miu la fel,
Eu ce p**a mea să ies, vreun pui de inginer, băi
Unde mai pui că sunt mort după cui
Îți dăm și ție, ține, că-i în alta farfui
C-o să fi așa de high, direcția rai
Fac o bâtă, îl sperii pe Moș Nicolai.
Foaie verde de imaș, mă
Grea e viața la oraș, mă
Grea e viața oriunde-ai fi
Și frumoasă, și frumoasă de privit, mă tată.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dificultăților vieții urbane și a contrastului cu viața rurală, îmbinând elemente folclorice cu critica socială. Artiștii își exprimă individualitatea și originea într-un context urban sufocant.