Refren:
Din ce știu eu, nu e unu la o mie
Unu la o mie, nu e unu la o mie
Să nu joace cum cântă banii-n necaz sau bucurie (x2)
Unu la o mie, la necaz sau bucurie.
Strofa 1:
Am deschis ochii-n luna Mai, când se crapă de noapte
Într-un deșert de praf ceream porția de lapte
Ceream să cresc, să cunosc lumea, să mă lupt cu anii
Fără să știu că fericirea se luptă cu banii
Am crescut, m-am înălțat peste nori să văd
Că-n era în care trăiesc, e foc și prăpăd
Credeam că ies din liceu și-ncep să fac un leu
Dar pe traseu spre curcubeu am dat mereu de greu
Poate d-aia sun atât de trist când îmi cânt viața
Poate tot ce merit nu s-arată, țin trează speranța
Banii-mi zâmbesc din depărtare când se adună mulți
Mi arată ce nedreaptă-i viața prin copii desculți
În drumul spre ei suport și frica-n oase
Ma lupt cu rațiunea ce-ncepe să mă lase
Anii îmi consumă fața și mina din creion
Că eșecul unui înger e reușita unui demon.
Refren:
Din ce știu eu, nu e unu la o mie
Unu la o mie, nu e unu la o mie
Să nu joace cum cântă banii-n necaz sau bucurie (x2)
Unu la o mie la necaz sau bucurie.
Strofa 2:
Ține-mă, Tată, tare, dac-o s-ajung mai mare
Da-mi flori în loc de colți și vorbe-n loc de ghiare
Da-mi un strop de putere atât cât să pot cere
În loc de vile și palate, un grătar și-o bere
Să nu vreau câte-o femeie în fiecare noapte
Să-mi ajungă cea pe care am, că e peste toate
Și banii pe care-i merit, dac-o să fie mulți
Da-mi inima ca să încalț acei copii desculți
Mama dragoste i-a părăsit, au rămas orfani
Că cea mai venerată artă e prințul de pe bani
Viața, fața, timpul, anii, 4 anotimpuri
Fire albe printre riduri, de-aici plecăm singuri
Timp, da-mi timp, să fac cu timpul tot timpul ceva
Ce va conta în lumea asta atunci când voi pleca
Dulce-amară tinerețe, tu să mă ții minte
Când ajung la bătrânețe modelul de părinte.
Refren:
Din ce știu eu, nu e unu la o mie
Unu la o mie, nu e unu la o mie
Să nu joace cum cântă banii-n necaz sau bucurie
Unu la o mie la necaz sau bucurie.
Strofa 3:
În război cu timpul, că anii fac masacru
În război cu mine, să fiu dulce când sunt acru
Țin armele ascunse, să nu le scot din gură
Tu, copilăria pură, treci de geamandură
Vremea ce-a trecut timid zâmbește-n poză
Viața, fața, timpul, anii îmi vorbesc prin Glossă
Mi-am băut paharul fricii, s-a pierdut pe drum
Toate m-au făcut să fiu cine sunt acum
Oamenii sunt reci ca iarna, port povara
Că se topesc rapid dacă le-arat primăvara
Se sapă morminte, se sapă unii pe alții
Nu sapă în ei exemple pentru generații
Sătul de ce-i în jur, de frig și de ghețare
Sătul de oameni și de gesturi pline de frustrare
Fapta ce o faci e ca marea de sărată
Nu-ți mai calcă haina, când ai inima șifonată.
Refren:
Din ce știu eu, nu e unu la o mie
Unu la o mie, nu e unu la o mie
Să nu joace cum cântă banii-n necaz sau bucurie (x2)
Unu la o mie la necaz sau bucurie
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dificultăților vieții, inegalității sociale și luptei pentru supraviețuire. Artistul își exprimă dezamăgirea față de lumea în care banii controlează fericirea și își dorește să poată schimba soarta copiilor defavorizați.