Faust:
Eu vedeam o lume simplă
C-o conștiință împlinită
Oameni sinceri și-n oglindă
Ce nu luptau să pretindă
Fără țintă, tot țineau cont de-o pildă
Să nu mintă, să pună respect pe viață
Și să nu uite să simtă…
Și nici să nu pretindă
Falsitate și mister
Serbau ziua de azi, de mâine,
La fel ca ziua de ieri
Zburau liberi toți, prin Tărâmul Nicăieri ca Peter Pan
Far-a mai sta pe-ascuns c-un Mary Jane, ca SpiderMan
Mai vedeam o stare pură
De-armonie și căldură
Lume cu-energie bună
Fericită și sătulă
Hrănită din belșug din propria agricultură
Într-un vibe, unde-n natură
Părea tot o aventură
Acum o vad obscură,
Pare strâmbă și sumbră
Într-o societate surdă
Cu manipulare absurdă…
Vad mulți ce vor să sugă,
Să distrugă și să spele
Toți colind de zori mereu
Într-o cursă după putere
De-asta tot tind a cere
Să mă întorc la acele
Clipe ale libertății
În pragul realității mele…
Plătesc la schimb pe fantezia unei alte sfere
Unde bunătatea nu-i minune… Am spus: la revedere!.
SMK:
Vin din Țara Nimănui,
Loc lipsit de unitate
Unde toți se luptă singuri,
Sau se-njunghie pe la spate
Unii vor dreptate,
Da-s puțini, și nu le iese
D-aia unii protestează, și alții-și văd de interese…
La nivel de populație, doar păreri amestecate
La nivel individual, numai vicii și păcate…
Unde să fie calea, frate,
Spre o viață pură?
Când azi nu știu decât de ură?
Și hoții nu mai fură, da’ eu tot le văd amprentele
Oamenii-s perfecți, că nu recunosc defectele….
Se văd clar efectele
Acestei ignoranțe
La examenu’ moral, vad că toți avem restanțe!
Eu de-aia plec, de unde n-ai la ce să speri
Și las Țara Nimănui, pentru Tărâmul Nicăieri…
Închid ochii, trag lumina, mă retrag în fantezie
Unde baza-i doar iubire,
Fără pic de gelozie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de societatea actuală, marcată de lipsă de unitate, vicii și goană după putere. Artiștii își doresc să evadeze într-un loc idealizat, un "Tărâm al Nicăieri" unde domnește bunătatea și iubirea.