Foaie verde, sălcioară
La Ploiești pe-o margioară
La casa cu trestioară, of of
Zace-un voinicel de-o boală, mai mai.
Nu știu, zace, ori ce face
Căci gurița nu-i mai tace
Zaci voinice ori te scoală, of of
Ori mai da-mi și mie boala, mai mai.
Că mie mi s-a urât, of
Pernioara tot mutând
Când la umbră, când la soare, of of
Ce să mă fac, frățioare, of of
Sensul versurilor
Un tânăr zace bolnav într-o casă, iar versurile exprimă un sentiment de melancolie și dorință. Persoana care vorbește pare să-și dorească să împărtășească boala sau să găsească alinare, fiind plictisită și mutând perna între umbră și soare.