Inel, inel de aur,
Ah, cu piatra la mijloc, aoleu
Eu te-am iubit, copila,
Dar n-ai avut noroc.
Inel, inel de aur,
Ah, cu piatra luminoasă, mai
Eu te-aș iubi, copila,
Părinții nu mă lasă.
Adio, draga Nelo,
Eu plec, se face seară,
Dar vezi ca lăcrămioara
Să nu-ți mai curgă iară.
Că lacrima ce-ți curge
Din anii tinereții, aoleu, mai
Nu este alinarea
Și-ntristarea vieții.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și tristețea unei iubiri imposibile din cauza opoziției părinților. Protagonistul își ia rămas bun de la persoana iubită, îndemnând-o să nu mai verse lacrimi pentru această despărțire dureroasă. Versurile subliniază suferința și pierderea tinereții în contextul unei iubiri neîmplinite.