Plecat-am nouă dinspre sat
Și cu Sandel tot nouă
Sandel era extrem de beat
Ziceai că-i rupt în două
Da totuși l-am cărat cu noi
C-așa-i regulamentu
Ne trebuie zece tărănoi
Să facem regimentu
Plecat-am dintr-un sat de zmei
Ce nu cunoaște frica
Unde la Bobotează
Se botează săcărica
Din satu cu recordu la spălat de farfurii
Se cheamă Vilariba
Matale cred că știi
Ne-am adunat la C.A.P.
Când ne-o chemat primaru
Maestru nostru nomber one
La rupt spinări cu paru
Scormonind nervos în nas
O zis că tre să-ntoarcem foaia
Că doi din Vilabaho
O răpit pe Ghiorghitoaia
Pe vădana care o furat de la o unguroaica
Secretu de prefabricat rachiu de pufoaica
Și toată lumea-i cunoștea vestitu alambic
Cu care biblic preschimba rahatu-n etilic.
Refren:
Ascunde mama cazanu
Să nu-l găsească dușmanu
Că eu plec să-mi apăr neamu
Neamu lui Peneș curcanu
Ascunde mama cazanu
Să nu-l găsească dușmanu
Că eu plec să-mi apăr neamu
Neamu lui Peneș curcanu
Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii’.
Ce crudă-i viața uneori
Și cum te bate scroafa
Când tocmai satu tău vecin
Îți fură filozoafa
Și toți am plâns
Și toți am strâns în palme furci și coase
Porniți să facem beleturi
Și găuri numeroase
Să-i omorâm
Să-i epilăm
Să le mâncăm coliva
Să le-arătăm că-n Vilabaho nu-i ca-n Vilariba
Învățătoru-ntreba cu multă insistență
Că dacă nu cumva luptăm pentru independența
Noi răspundeam în hohot
Ba salvăm pe Ghiorghitoaia
Da dacă dai un kil de rom
Luptăm și pentru aia
Să nu vă duceți dragii mei
Că nu veniți cu zile
Că nu degeaba o scris ce-o scris
Alecsandri Vasile
Însă viteazu domn primar striga
‘Asta-i vrăjeală
Alecsandri acela tau nu prea știa marbeala’
Căci Ghiorghitoaia pentru noi
E ca o sfântă maică
Și mai bine-i strang pe toți de gât
Decât să n-am pufoaica.
Ascunde mama cazanu
Să nu-l găsească dușmanu
Că eu plec să-mi apăr neamu
Neamu lui Peneș curcanu
Ascunde mama cazanu
Să nu-l găsească dușmanu
Că eu plec să-mi apăr neamu
Neamu lui Peneș curcanu
Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii’.
Veni și ziua de asalt
Aceea-n care norii
S-o adunat și ne-o lăsat
Să ne batem ca chiorii
Și-atâta ploaie o trimis
Tanti Romica Jurca
Că prin șuvoaie nu vedeai
În cine să bagi furca
Din zori în zori
Și noi și ei
Zvârleam pe sus pietroaie
Și-ii nimeream acolo
Un’ te ții când mergi la baie
Că domn primar ne-o antrenat
Și ne-o învățat pe toți
Să dăm ca Jeane Clod Vandam
Cu șuturi și carați
Malaca de exemplu
Era brutaru rotofei
Care îți împletea-ntr-o oră
Două mii de colacei
Gândeam c-o fi vreun pacifist
Dar mă-nșelam cu fapta
Dădea mortal cu stânga
Și dădea letal cu dreapta
Din toți brutari el era
Din prima generație
Care s-o antrenat special
Să dea la operație
URA! strigam cu pieptu gol
Și plin de bucurie
Drapelu nostru cum vedem
La ei pe primărie
Puteam să mor căci Ghiorghitoaia
Era de-amu salvată
Și toți urmașii mei aveau
Pufoaica asigurată.
Ascunde mama cazanu
Să nu-l găsească dușmanu
Că eu plec să-mi apăr neamu
Neamu lui Peneș curcanu
Ascunde mama cazanu
Să nu-l găsească dușmanu
Că eu plec să-mi apăr neamu
Neamu lui Peneș curcanu
Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii’.
Sensul versurilor
Piesa descrie o bătălie umoristică între două sate, Vilabaho și Vilariba, pentru a salva o femeie răpită, Ghiorghitoaia, și secretul fabricării rachiului de pufoaică. Locuitorii din Vilabaho, conduși de primar, se mobilizează cu furci și coase, amintind de luptele eroice din istorie, dar într-un context absurd și comic.