Mi-au zis părinții mai mereu: Copile, nu fi cimpanzeu!
Nu vrem s-ajungi să cânți pe note, pe bancnote de-un leu,
Fiindcă nici ușa de la hol n-o s-o descui cu cheia sol
Și-o să vezi că-i nasol să ai mereu stomacul gol.
Dar dacă tu nu renunți, te ducem noi pe la nunți
Să cânți „curele late” pe bancnote mai pătrate.
Dar eu eram chitit pe drumul meu,
Aveam o țară, o chitară și visam turneu.
Refren:
Azi și mâine fac așa cum spuneți voi,
Dar joi, joi mă duc la Dorohoi.
Mi-e dor să văd orașul de pe Blocul Turn,
Aș pleca și-acum.
Pe borna asta scrie Dorohoi, bine-ați venit!
Multe s-au schimbat, dar parcă nu s-a schimbat nimic.
Aceleași străzi pe care-odată o gașcă de puștani scăpați de-acasă
Noaptea fugeam după chiștoace de Carpați.
Mi-e dor să gust o ciorbă, să stau cu-ai mei la vorbă,
Să le spun că au avut dreptate doar pe jumătate,
Că n-am ajuns nici mai bogat, nici mai frumos, nici mai pătrat,
Dar am făcut ce mi-a plăcut și-am cântat, da, am cântat.
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei petrecute în Dorohoi și a relației cu familia. Artistul își amintește de sfaturile părinților și de visurile sale de a cânta, exprimându-și dorul de locurile natale și de timpul petrecut alături de cei dragi.