Strofa I.
Dragostea nu are limite și pot să o spun clar
De când ne-am cunoscut, pentru mine, ai devenit dar
Te simt atât de aproape, în fiecare minut, la orice pas
Și tot cu tine am reușit, să ies din impas
Tu mă liniștești, și-mi pui gândurile cap la cap
Îmi deschizi ochii atunci când nu știu ce să fac
Tot tu, îmi dai speranța de a merge mai departe
Iar gândurile mele, rămân scrise ca-ntr-o carte
Ești mereu lângă mine, zile și nopți, întregi
Și mi-ai conferit încrederea, că tu nu ai cum să pleci
Dar ceva mă apasă și simt durerea foarte tare
Faptul că poate mor și nu am cum să-ți cer iertare
Că între noi, de fapt, sunt 2 lumi diferite
Gânduri nescrise, ce nu au puterea deplină de a emite
Așa că fii iubita mea, cât încă mai trăiesc
Ca la final să pot spune, muzica te iubesc!
Strofa a II-a.
Te iubesc, te doresc și n-am cum să mă opresc
Atâta timp, cât vars pe foaie, tot ce e real și firesc
N-am să uit, că noi, de mici copii am fost împreună
Ș-atunci când mi-a fost mai greu, tu mi-ai întins o mână
Chiar nu-i glumă, scriu din suflet când scriu
Și îți jur, că am s-o fac până când n-o să mai fiu
Te respect, pentru tot ceea ce tu îmi dăruiești
Dragoste perfectă, iubire eternă, știi că doar tu ești
Singura, care îmi dă speranța pentru viitor
Și care m-a făcut să devin un visător
Îți mulțumesc că m-ai ajutat să exersez atât de mult
Astfel încât, în gând să creez, versuri din trecut
Așa că te țin tot timpu’, foarte aproape
Vreau să îmi șoptești, în fiecare noapte
Simt cum mă atingi, direct pe inimă
Atunci când te ascult, din nou, muzica!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și recunoștință față de muzică, văzută ca un sprijin constant și o sursă de inspirație. Artistul își exprimă vulnerabilitatea și teama de a pierde această conexiune, dar și dorința de a o prețui cât mai mult timp posibil.