Despre strada pot spune clar că o iubesc,
În fiecare noapte îmi amintește cum grăiesc și trăiesc.
Becurile nu se sting curând, că n-am să plec de aici,
Dar mă feresc de javre la fel de mult ca de amici,
Că nimeni nu trage cu tine dacă n-ai un frate în spate
Care să te apere sau la bine și rău să facă parte.
Deci ce vezi bunătate pe stradă sunt iluzii deșarte,
Dealerii vând zâmbind, iar fetele ajung foarte departe.
Vezi cum e să calci totul, dar vezi pe unde mergi,
Acolo se consumă la volan, pe treceri nu poți să treci.
Mașini modificate ating suta în câteva secunde,
Noaptea, strada e liberă și moartea se ascunde.
În colț de bloc dacă mergi și nimeni nu te știe,
Nimeni nu se agită frate, atât ți-a fost scris ție.
Tot ce spun aici e pură realitate și se poate,
Așa că ai grijă la ceas, toate astea apar în noapte.
Din blocuri mizere încearcă să se ascundă de soare,
Noaptea înghețată de frig, golanii o calcă în picioare.
Poate lasă lacrimi amare dar vede doar realitate,
Te surprinde atunci când ți-e foame și vrei să ataci pe la spate.
Și vede tot, inclusiv în scara de bloc,
Acolo unde se prepară și după se dă foc.
Vede fete frumoase, multe mașini luxoase, palate, blocuri, multe vile, dar puține case,
Vede oamenii mințind, cred că deja s-a obișnuit,
Ține minte, asta e strada ce încă n-a murit.
Știi și tu bine ce-ți zic, doar că te prefaci
Și de mult tu ții în tine asta, preferi să taci.
Nu vreau nimic de la lumea asta pământească
Decât să stea nemișcată și ușor să privească,
Exact așa cum fac eu acum, încerc să caut arta,
Stau pe ea privind-o ușor, frate îți descriu strada.
Cuvinte vii și nescrise, cu mii de vise neatinse,
Cu legi stupide nescrise și vagabonzi în reviste.
Chiar dacă se adăpostise, de fapt el se amețise
Și în față urma să i se dărâme tot ce clădise.
Era deștept și citise, dar el chiulise și fix de la lecția principală citez: „Să nu crezi în ființe”.
Se învârtea cu pipițe, se crede vin și chiar i se părea că totul merge ca pe roate „Ferrari în fițe”.
Dar nu știa ce-l pândise, cârligul chiar îl momise
Nu se aștepta, zicea că ghinionul chiar îl lovise.
Zicea că nu i se poate întâmpla, nu i se poate,
Că a crescut pe stradă, le-a văzut și făcut pe toate,
Urmează gratii și vizite, cu timpul sunt rărite
Se ținea bine, până când femeia îl părăsise.
Cu ochii mari nu clipise, primește vestea ca niște cuțite înfipte
Și ghici ce: ea se recăsătorise.
Dar nici nu dormise, în depresii se rătăcise
Nu înțelegea ce greșise, pierduse tot ce iubise.
Setat de ură își croise un drum spre vise închise,
Răul deja îl cuprinse, nu știa ce devenise,
O armă plină de gloanțe, cu gânduri foarte nebune
Aștepta vremea cea mare, să poată să se răzbune.
Uite că răul nu doarme.., uite că răul nu doarme,
Și vine ziua cea mare, e ziua de eliberare
Iese în haine murdare, pierduse tot, nu mai are nici casă, nici masă, nu-l mai interesează, nu pare,
Se duce fix la cel care îi dă chiar două pistoale
Le bagă în geantă și pleacă cu 4 încărcătoare.
Intră în casă prin față, fără să se mai ferească,
Nu îl mai interesează nici ce e, nici ce urmează,
Îi pune arma la teastă, cu ochii plini de roșeață
Se uită fix față-n față, dar fără vorbe apasă.
Și ca răsfăț pe terasă se întoarce și savurează o băutură și așteaptă să vină fosta nevastă
Intră pe ușă și îi cade din mână singura plasă,
Apucă două secunde să-l privească și foc în față!
Fata cade pe spate, se zbate între viață și moarte, el cade în genunchi,
Strigând ca din gura de șarpe,
N-are de gând să se întoarcă, își pune arma la șapcă, închide ochii și apasă
Și pleacă din lumea noastră, AMIN!.
O doamne foame, acuma fac milioane,
Umblă prin saloane, schimbă telefoane,
Haine, mii de coco, nu se atinge oricine,
Vrea să le combine, lux, băuturi fine
Numai procurori, bani mulți, judecători,
Vedete, actori, fără agățători și amatori,
Toți băuți, tăcuți, pe canapele căzuți, ușurați de bănuți, acum se fac micuți,
Lângă multă coca, mokanara nu se bloca,
Iarba se amestecă, dar ea nu se sufoca,
Pahare, cristale, par strălucitoare, Fetișuri sexuale în funcție de buzunare,
Una avea combinație, îi plăcea agitația,
Avea conturi în bancă, atrăgea atenția
Și apărea invidia care în cele studii a strecurat jigodia, de fericire radia.
Ca să fie totul drept, echilibrat jocul
Fetele știu locul și nu se joacă cu focul,
Cealaltă avea clienți, cu bani mulți, pentru nopțile fierbinți gata să mute munți,
Ea avea și blatu’ ca să meargă bine pactul,
Ca să vezi țepe, aventura-ncepe,
Că fata cu blatul, planul îl concepe,
Are ea ceva în cap și nimeni nu înțelege.
Omul care ține în spate ca să fie bine,
S-a îndrăgostit, pleacă cu ea, nu se abține.
I-au făcut cheie, cu cardul și banii, au închis-o prea mult timp și vede, îi trec anii,
Cealaltă în Dubai, cu coca și malai,
Dar nici nu bănuiam, nici un gând n-aveai,
Cine sapă groapa altuia departe ajunge, vezi că binele se stinge și răul te poate învinge!.
AMIN MOTHERFUCEKR!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură și periculoasă a vieții de stradă, cu accent pe criminalitate, trădare și decădere morală. Un bărbat, distrus de pierderea femeii iubite, se răzbună violent, culminând cu o crimă pasională și sinucidere.