Strofa I:
Cum te trezești,
Deschizi ochii și clipești,
Te uiți la ceas
Și vezi că nu mai ai timp să lenevești.
Te duci la baie,
Cu gândul că ieși din odaie
Și realizezi supărat
Că somnul s-a terminat.
Nici nu apuci să mănânci
Și deja vei observa
Că farfuria aia
singură nu se va spăla.
Și ai uitat să cumperi ceva.
Detergent? Aaaa, da!
E timpul să te îmbraci
Și s-o iei la pas,
Să-ți aduci aminte ușor
Ieri pe unde ai rămas.
Refren (x2):
Drumul e același,
Că suntem mari sau mici,
Ziua e la fel de lungă,
La școală sau la servici.
Strofa II:
Nici nu ți-ai terminat treaba
Că deja ai pus botul
Și fără să vrei
Tot te-a furat hoțul.
O fi profu’, o fi șeful,
În fața lor tu oricum ești prostul,
Deci nu mai comenta
Și menține-ți postul.
De dimineața până seara
Trebuie doar să urci scara,
Numai de la ultima treaptă
Poți în sfârșit admira
Și parcurge ușor
Drumul spre casa ta.
Ești ajuns în ea
Și-ți spui: Nu mai am ce să sper!
Dar tot îți lipsește berea
sau sucul rece din frigider
Pe care nici ziua de mâine
nici eu nu pot să ți-l ofer.
Refren (x2):
Drumul e același,
Că suntem mari sau mici,
Ziua e la fel de lungă,
La școală sau la servici.
Sensul versurilor
Piesa descrie rutina zilnică monotonă și epuizarea resimțită de individ. Indiferent de vârstă sau activitate, ziua pare nesfârșită și lipsită de satisfacții, culminând cu sentimentul de lipsă și deznădejde.