Mama, sunt un criminal,
Sper să mă înțelegi de ce răspund ca sunt un criminal.
Toată viața mea am fost un boschetar,
Refuzam, executam, tot ca pe un criminal.
Tu, poți să-mi spui Gică contrar,
Așa am fost crescut, să trăiesc, altceva n-am știut,
Decât respect și salut, capisci, caput.
În sufletul meu, demon mut și săturat,
Normal că sunt frustrat.
Într-o societate dezbinată care mănâncă c***t,
Și eu mă simt de parcă aș fi obligat
Să stau cu ei la masă,
Abuzat pe stradă, terorizat în casă.
Protestul meu de suflet rece,
Unde manipularea se strânge în suflet de român și nu vrea să mai plece.
Ține socoteli după perdele, face ciordeli,
Știind că numărătoarea lui se oprește undeva la zece.
Mă uit umil la toți trecătorii,
Îi privesc și le simt răutatea pe șira spinării.
Ne strigă numele în văzul și auzul tuturor,
Ca un simplu trecător,
Cu pași mărunți în dans de folclor din popor.
Îngenunchează-i semnul,
Supără-i haremul,
Și-apoi să vezi cum ruga
Se ia la trântă cu stânga.
Român împotrivat în român de sânge,
Se ceartă și se atacă reciproc când România plânge.
Sunt la fel ca voi,
Diferența este că vouă vă e frică să mergeți cu săgeți la război.
Dar calea-i greșită fără pită,
Tatăl meu rezistă, și mama săraca comunistă.
Ce unitate și înfrățire,
Dumnezeu îți dă viață dar și scutire.
Închinare în fața lor, în fața tuturor,
Ca să ai sufletul plin de dragoste și mulțumire la final de zbor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea unui individ față de o societate coruptă și dezbinată, unde se simte obligat să trăiască într-un mod care nu-i este propriu. El se vede ca un produs al acestui mediu, un criminal în sens metaforic, și denunță manipularea și răutatea din jur, dar și conflictul intern dintre români.