Poate așa mi-a fost scris să fie
Că nimic nu-i întâmplător
Pe buze plânge o poezie
Cu cuvinte la locul lor
Când doare sufletul îmi spune
Că nimic nu-i întâmplător
De ce mi se-ntâmplă tocmai mie
Să beau din zile care dor?
Poate dacă nu m-aș fi născut nu aș fi știut
Cum e să te simtă oameni ce prin noroi au trecut
Poate dacă-nvățam carte eram în altă parte
Poate avocat, ministru sau doctor cu acte
Poate dacă făceam facultate sau conservator
În loc de raper visător ajungeam vreun dirijor
Poate dacă în ziua de 12 august stăteam în casă vara
Și nu ieșeam grăbit afară, azi detestam țigara
Poate ea a fost să fie și nu altele
Ca să pot să scriu cu lacrimi piesa Șarpele
Poate ai mei s-au chinuit să pună ceva pe masă
Poate d-aia prețuiesc prea mult liniștea d-acasă
Poate că n-am vrut să vând prafuri și pastile, kile
Poate d-aia stau în garsonieră și alții în vile
Poate așa a fost să fie că n-am căutat venituri
Poate azi nu mai dădeai din cap când mă simțeai pe beaturi.
Poate așa mi-a fost scris să fie
Că nimic nu-i întâmplător
Pe buze plânge o poezie
Cu cuvinte la locul lor
Când doare sufletul îmi spune
Că nimic nu-i întâmplător
De ce mi se-ntâmplă tocmai mie
Să beau din zile care dor?
Poate-așa a fost să fie să prind și vremuri grele
Poate că nepoții mei mă vor întreba de ele
Poate sunt doar auzit de mulți și nu ascultat
Dar sunt cel mai fericit noaptea când m-așez în pat
Poate a trebuit să văd hiene cu fețe de lei
C-am cunoscut prea multe tarfe și nu erau femei
N-a fost să fie să fac armata să nu mă consume
Că mă băteam cu pandemia și dădeam amenzi la lume
Poate a fost să trag din greu dinainte de liceu
Șantier, spălătorii, banii pentru visul meu
Poate d-aia am fost crescut cu credința-n Dumnezeu
Să pot la rândul meu să-ntind o mână când ți-e greu
Poate-a trebuit să trec prin multe femei
S-o găsesc pe cea mai bună pt copiii mei
Poate toate nu-s deșarte acum când privesc în spate
Orice om este o carte cu destin aparte.
Poate așa mi-a fost scris să fie
Că nimic nu-i întâmplător
Pe buze plânge o poezie
Cu cuvinte la locul lor
Când doare sufletul îmi spune
Că nimic nu-i întâmplător
De ce mi se-ntâmplă tocmai mie
Să beau din zile care dor?
Poate nu sunt cum mă vezi, poate sunt mai mult de-atât
Sapă-n mine să găsești frumusețea din urât
Poate trebuia de mult să renunț la tot ce scriu
Dar e acea gură de aer ce mă ține încă viu
Poate dacă aveam părinții să mă țină-n spate
Eram pustiul de bani gata, o lichea în societate
Poate dacă nu puneam la suflet atâtea relații
Azi eram de piatră, căutam numai senzații
Poate d-aia am avut 3 accidente de mașină
C-atunci când viața pare neagră să ies o lumină
Poate d-aia nu vreau aur că-n rai altfel e gradina
Și mi-am luat model în viața mea pe fata Cristina
Poate d-aia nu am anturaj cu lepre și zdrențe
Să nu-mi supun caracterul la proaste influențe
Poate altfel îți doreai să fie versul din condei
Dar fii sigur de respectul meu, când o să dai replay!
Poate așa mi-a fost scris să fie
Că nimic nu-i întâmplător
Pe buze plânge o poezie
Cu cuvinte la locul lor
Când doare sufletul îmi spune
Că nimic nu-i întâmplător
De ce mi se-ntâmplă tocmai mie
Să beau din zile care dor?
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea destinului și a lecțiilor învățate din experiențele vieții. Artistul reflectă asupra alegerilor făcute și a posibilităților neîmplinite, ajungând la concluzia că totul se întâmplă cu un scop. În ciuda greutăților, găsește sens și valoare în parcursul său.