Luna stinge lumina
Florile toate se-nchid, adoarme gradina
Si somnul mă ia pe val
Dulce ritual, sunt pe un catarg, în larg.
În vis văd frații de mână
Doar adevăr în ochii lor, nicio minciună
Și aici nu există bani
Ochiu’ necurat să-i transforme în dușmani.
Miros de ploaie pe alocuri
În loc de asfalt și praful dintre blocuri
În visu’ ăsta, lumea râde
Doar intenții bune și inima-mi surâde.
Și nu vreau să mă trezesc
Că-n lumea-n care trăiesc locul nu mi-l mai găsesc
Raul a prins rădăcini
Floarea mea se stinge într-o gradină de spini.
Gradina e plină de flori cu suflet murdar
Trandafirii nu-s ceea ce par
Trandafirii nu-s ceea ce par.
Gradina e plină de flori cu suflet murdar
Trandafirii nu-s ceea ce par
Trandafirii nu-s ceea ce par.
Și un înger mă aude
Ma mai lasă să mai dorm pentru incă cinci minute
Să văd o lume perfectă
Ce lovește cu dragoste în loc de baionetă.
Nu mai văd oameni sub papuc
Sau cămătari ce se fălesc cu ce mașină conduc
Aici nu-s zdrențe pe tocuri
Și nu văd copii bătrâni cu seringa după blocuri.
E mereu un răsărit și căldură de apus
Nu e niciun suflet rece și fărâme de obuz
Nu e niciun casino, d-aia nu-i nici amanet
Nu-i nici bancă, nici bordel, lăutari cu clarinet.
Sunt doar flori nemuritoare
Nu-s cuțite și topoare
M-am trezit într-o lume condamnată
Aștept să vină noaptea, să mai visez o dată.
Gradina e plină de flori cu suflet murdar
Trandafirii nu-s ceea ce par
Trandafirii nu-s ceea ce par.
Gradina e plină de flori cu suflet murdar
Trandafirii nu-s ceea ce par
Trandafirii nu-s ceea ce par.
Trandafirii nu-s ceea ce par
Trandafirii nu-s ceea ce par.
Trandafirii nu-s ceea ce par
Trandafirii nu-s ceea ce par
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre o lume ideală visată și realitatea dură. Naratorul tânjește după un loc mai bun, dar este prins într-o lume coruptă și dezamăgitoare.