Ca ea, rece, e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia.
Era un vagabond cu multe cicatrici
Cânta lângă greieri, la lumini de licurici
Visător, fără bani, dar fericit mereu
Atât de fericit, zâmbea și când dădea de greu.
Dar filmul i se rupe, e distras de două cupe
Ce par să îl derute, că-i par nemaivăzute
Ochii îi rămân blocați câteva minute
Își ia inima-n dinți și merge s-o salute.
Și buzele ei răspund, în sufletul lui erup vulcanii
Se pare că l-a lovit iubirea ca valul unui Tsunami
Și o întreabă reținut, modest și rușinat
Nu vrei să te conduc acasă, că s-a cam înserat.
Avea un gol în stomac când stătea lângă ea
Avea emoții, nu știa ce să zică și nu prea vorbea
Parfumul ei l-a amețit și o întreabă cu greu
Pot să vin să te iau mâine de la liceu.
Ca ea, rece, e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Și m-a făcut să cred că toate sunt ca ea.
Ca ea, rece, e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Ea iubea doar banii, nu dragostea mea.
S-a sunat de ieșire, el stă nerăbdător
Să-și vadă dragostea în fața ochilor
Și-a pregătit discursul, s-o scoată în oraș
A luat tricoul cel mai bun de pe umeraș.
Că știe un restaurant bun și vrea să-i propună
Dac-ar vrea și i-ar plăcea să ia masa împreună
Bani nu prea avea destui, la doi să se-nhame
Așa c-o să îi ia doar ei, el zice că nu-i e foame.
Ea, mai mult ca sigur că e o idealistă
Nu-i ca toate târfele, materialistă
Că va pune preț pe suflet și nu se uită-n cont
Și, că pentru ea, a renunțat la viața de vagabond.
De-odată o vede, uite-o cum iese din liceu
Nici măcar nu îl salută și se urcă-ntr-un BMW
Pleacă-n trombă, lasă fum în urmă
O lacrimă îi scapă și ura-n el se-adună.
Ca ea, rece, e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Și m-a făcut să cred că toate sunt ca ea.
Ca ea, rece, e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Ea iubea doar banii, nu dragostea mea.
Ca ea e doar ploaia
Ca ea, rece, e doar ploaia.
Nu l-a văzut plângând sau nevindecat
Nu l-a văzut la pământ, că s-a ridicat
Pentru că plânge doar atunci când tună și plouă
Să nu-i vadă lumea lacrimile cum se rup în două.
S-a jurat și s-a certat cu inima, i-a interzis
Să mai bată pentru cineva vreodată nepermis
Am scris asta cu durere și-am scris-o cu greu
Că pustiu’ ăla inocent se pare c-am fost eu
Sensul versurilor
Un băiat simplu se îndrăgostește de o fată care pare ideală, dar descoperă că ea este interesată doar de bani. El este devastat și jură să nu mai iubească niciodată.