Intro:
Ca ea, rece e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia.
Strofa 1:
Era un vagabond cu multe cicatrici
Cânta lângă greieri la lumini de licurici
Visător, fără bani, dar fericit mereu
Atât de fericit, zâmbea și când dădea de greu,
Dar filmul i se rupe, e distras de două cupe
Ce par să îl derute, că-i par nemaivăzute
Ochii îi rămân blocați câteva minute
Își ia inima-n dinți și merge s-o salute.
Și buzele ei răspund, în sufletul lui erup vulcanii
Se pare că l-a lovit iubirea ca valul unui Tsunami
Și-o-ntreabă reținut, modest și rușinat
„Nu vrei să te conduc acasă, că s-a cam înserat?”
Avea un gol în stomac când stătea lângă ea,
Avea emoții, nu știa ce să zică și nu prea vorbea.
Parfumul ei l-a amețit și-o-ntreabă cu greu
„Pot să vin să te iau mâine de la liceu?”.
Refren:
Ca ea, rece e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Și m-a făcut să cred că toate sunt ca ea
Ca ea, rece e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Ea iubea doar banii, nu dragostea mea.
Strofa 2:
S-a sunat de ieșire, el stă nerăbdător
Să-și vadă dragostea în fața ochilor,
Și-a pregătit discursul s-o scoată în oraș
A luat tricoul cel mai bun de pe umeraș.
Că știe un restaurant bun și vrea să-i propună
Dac-ar vrea și i-ar plăcea să ia masa-mpreună
Bani nu prea avea la el, la doi să se-nhame
Așa c-o să-i ia doar ei, el zice că nu-i e foame.
E mai mult ca sigur că-i o idealistă
Nu-i ca toate tarfele materialistă
Că va pune preț pe suflet și nu se uită-n cont
Și că pentru ea a renunțat la viața de vagabond
Deodată o vede, uite-o cum iese din liceu
Nici măcar nu îl salută și se urcă-ntr-un BMW
Pleacă-n trombă, lasă fum în urmă
O lacrimă îi scapă… și ura-n el se-adună.
Refren:
Ca ea, rece e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Și m-a făcut să cred că toate sunt ca ea
Ca ea, rece e doar ploaia
La inima-mi oprește bătaia
Ea iubea doar banii, nu dragostea mea.
Bridge:
Ca ea, e doar ploaia
Ca ea, rece e doar ploaia.
Strofa 3:
Nu l-a văzut plângând, sau nevindecat
Nu l-a văzut la pământ, că s-a ridicat
Pentru că plânge doar atunci când tună și plouă,
Să nu-i vadă lumea lacrimile cum se rup în două
S-a jurat și s-a certat cu inima, i-a interzis
Să mai bată pentru cineva vreodată nepermis
Am scris asta cu durere și-am scris-o cu greu
Că pustiul ăla inocent se pare c-am fost eu!
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea unui băiat simplu care se îndrăgostește de o fată materialistă. El renunță la stilul său de viață, dar este respins pentru că ea preferă banii și statutul social.