A fost greu, trist și-nnorat
Mi-au curs lacrimi, dar s-au uscat
Din greșeli singur am învățat
Când pui suflet ești mai bogat
Ești prieten cu mine, prieten cu mine
Ești prieten cu mine, ești prieten cu mine
Ești prieten cu mine, chiar și-atunci când taci.
O vorbă veche, merge la sigur:
„Ferește-mă de prieteni, Doamne, că de dușmani o fac singur”
Am trăit prietenii vândute cu un zâmbet
Că sunt prea multe suflete, dar prea puțini cu suflet
Că toți sunt cu tine prieteni dați dracului
Dar toți fug de tine, când ajungi la fundul sacului
Și-mi vin în cap când împărțeam și-un covrig
Și când dădeam pătura mea ca să-i apere de frig.
Când am întins o mână nu m-au ajutat
Dar tu voiai să o faci, erai mereu lângă mine
Atâtea suflete eu nu te-am observat
Prieten necondiționat și la rău și la bine[x2].
Împărțeam în mod frecvent tot ce aveam și ce n-aveam
Prieteni la cataramă, ce bine ne-nțelegeam
Până când în cap, i s-a aprins o scânteie
C-ar fi bine să împărțim până s-aceeași femeie
Așa-s oamenii ciudați
Nu știi cum să mai faci ca pe toți să-i împaci,
Prieteni mulți binevoitori
Când ești prea sus te-ajută să cobori.
Când am întins o mână nu m-au ajutat
Dar tu voiai să o faci, erai mereu lângă mine
Atâtea suflete eu nu te-am observat
Prieten necondiționat și la rău și la bine[x2].
A fost greu, trist și-nnorat
Mi-au curs lacrimi, dar s-au uscat
Din greșeli singur am învățat
Când pui suflet ești mai bogat
Ești prieten cu mine, prieten cu mine
Ești prieten cu mine, ești prieten cu mine
Ești prieten cu mine, chiar și-atunci când taci[x2]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre deziluziile din prietenie și despre descoperirea adevăratelor valori. Subliniază importanța prietenilor necondiționați, care rămân alături chiar și în momentele dificile, în contrast cu cei care dispar la greu.