F. Charm – Cristina

O știu de pe la bloc, fată fără jucării
I-ar fi luat și ei părinții, dacă n-aveau datorii
Stătea mereu retrasă, rușinoasă, gânditoare
Ca să n-o râdă vecinii c-avea hainele murdare.
Să facă una de-un leu nu cerșea prin gări
Mai dădea cu maică-sa cu greu cu mătura prin scări
S-ar fi dus mai des la școală, iubea poezia
Dar de unde bani de cărți, când e în România.
A făcut 18 ani, exact cât să-i ajungă
Și-a găsit la un patron un loc mai bun de muncă
Până când într-o zi a tras-o de tricou
I-a zis: „Intră sub birou ca-ți fac salariu cadou”.
Cu scârbă l-a privit și cu inimă de gheață
A plecat, a trântit ușa, i-a dat un scuipat în față
Ea este Cristina de la etajul 6
A trecut prin școala vieții și n-a terminat 8 clase.
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina.
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină.
Ajunsa pe drumuri iar, viața-i un calvar
Se uită prin vitrine la salam și cașcaval
Că nu visa de ziua ei să guste șampania
Pleacă cu speranțe-n ochi la muncă-n Spania.
Și acolo își face prieteni ce vor să o ajute
Să pună rapid pe dreapta și ea câte sute
Dar nu știa Cristina de ce sunt ăștia-n stare
S-a trezit în plină stradă, cu corpul la vânzare.
Cum nu-i stă în caracter, ca mama ei i-a zis
„Nu-ți vinde demnitatea pentru-un colț în paradis”
Ea pleacă cu capu’ sus, că știe c-o așteaptă
Un viitor mai bun, când viața e nedreaptă.
Mă-ntreb pe unde e acum această luptătoare
Ce poa’ să scrie o carte despre cum să ai onoare
O cheamă Cristina de la etajul 6
A trecut prin școala vieții și n-a terminat 8 clase.
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina.
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină.
Curios din fire, am bătut la ușă
Mi-a deschis chiar mama ei, umilă și supusă
I-am zis „Sărut’ mâna doamnă, aveți 5 minute?”
Și s-a așezat pe scaun, curioasă să m-asculte.
„Ce știți de Cristina, e bine sănătoasă
Știu că a plecat din țară, se mai întoarce-acasă?”
Mi-a zis: Fiule, e bine, a avut grele momente
Dar trimite bani lunar, ca să-mi iau medicamente.
Și-a găsit un job stabil, are bărbat și copil
I-a fost foarte dificil, că e un suflet fragil
Cu lacrimi în ochi, ea ținea la piept scrisoarea
Una fata ei scria: Mama, n-am vândut onoarea.
Prin noroi, cu capul sus, exact cum m-ai învățat
Ca să-mi găsesc fericirea, cu oamenii m-am luptat
Așa scria Cristina, în timp ce lacrima
Către mama ei bătrână ce acasă o aștepta.
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina.
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină