O știu de pe la bloc, fată fără jucării
I-ar fi luat și ei părinții dacă n-aveau datorii
Statea mereu retrasă, rușinoasă, gânditoare
Ca să n-o râdă vecinii c-avea hainele murdare
Să facă una de-un leu nu cerșea prin gări
Mai dădea cu maică-sa cu greu cu mătura prin scări
S-ar fi dus mai des la școală, iubea poezia
Dar de unde bani de cărți când e în România
A făcut 18 ani, exact cât să-i ajungă
Și-a găsit la un patron un loc mai bun de muncă
Până când într-o zi a tras-o de tricou
I-a zis „intră sub birou că-ți fac salariu cadou”
Cu scârbă l-a privit și cu inima de gheață
A plecat, a trântit ușa, i-a dat un scuipat în față
Ea este Cristina de la etajul 6
A trecut prin școala vieții și n-a terminat 8 clase.
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Cristina cristina cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina cristina cristina
La capăt de drum e lumină.
Ajunsa pe drumuri iar, viața-i un calvar
Se uită prin vitrine la salam și cașcaval
Că nu visa de ziua ei să guste șampania
Pleacă cu speranțe-n ochi la muncă-n Spania
Și-acolo-și face prieteni ce vor s-o ajute
Să pună rapid pe dreapta și ea câteva sute
Dar nu știa Cristina de ce sunt ăștia-n stare
S-a trezit în plină stradă cu corpul la vânzare
Cum nu-i sta în caracter, că mama ei i-a zis
Nu-ți vinde demnitatea pentru-un colț în paradis
Ea pleacă cu capu-n sus că știe c-o așteaptă
Un viitor mai bun când viața e nedreaptă
Mă-ntreb pe unde e acum această luptătoare
Ce poate să scrie-o carte despre cum să ai onoare
O cheamă Cristina de la etajul 6
A trecut prin școala vieții și n-a terminat 8 clase.
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Cristina cristina cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina cristina cristina
La capăt de drum e lumină.
Curios din fire am bătut la ușă
Mi-a deschis chiar mama ei umilă și supusă
I-am zis saru’ mâna doamnă, aveți 5 minute
Și s-a așezat pe scaun curioasă să m-asculte
Ce știți de Cristina e bine sănătoasă?
Știu că a plecat din țară, se mai întoarce-acasă?
Mi-a zis fiule e bine, a avut grele momente
Dar trimite bani lunar ca să-mi iau medicamente
Și-a găsit un job stabil, are bărbat și copil
I-a fost foarte dificil că e un suflet fragil
Cu lacrimi în ochi ea ținea la piept scrisoarea
Unde fata ei scria „mama n-am vândut onoarea”
Prin noroi cu capul sus exact cum m-ai învățat
Ca să-mi găsesc fericirea cu oamenii m-am luptat
Așa scria Cristina în timp ce lăcrima
Către mama ei bătrână ce-acasă-o aștepta.
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezește ruina
Cristina cristina cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina cristina cristina
La capăt de drum e lumină
Sensul versurilor
Piesa spune povestea Cristinei, o fată săracă care se confruntă cu greutăți imense, inclusiv exploatare și sărăcie. În ciuda acestor obstacole, ea își păstrează demnitatea și onoarea, reușind în cele din urmă să-și construiască o viață mai bună în străinătate, fără a-și compromite valorile.