F. A. B. – Rătăciți

Vers1:
Mă pierd adesea în triste gânduri
Răsfoiesc trecutul și mă regăsesc printre rânduri
La rândul meu ca și fiecare altul
Am dat de greu dar am pierdut încă o dată saltul
Sfatul aproapelui meu l-am luat în râs
În plus am dat la o parte prietenul mie supus
Sedus de false porți deschise
Răpus de singurătate și nerealizate vise
Mi-am îndepărtat și îngerii lăsând în suflet
Râuri de lacrimi în loc de zâmbete
Necurate rămân în urma mea faptele
În insulte se transformă acum sfaturile
Arhangheli veniți de mă treziți
Un suflet curat s-a ars în focul nestins
Dușmănia și ura în gânduri mi s-au prelins
Te rog Doamne scoate-mă din acest labirint închis.
Refren:
Plec mereu capul și-mi spun că n-are rost
În viață totul a ieșit tocmai pe dos
Ostenit mă abat din drum
Că o să fie mai bine mâine adesea îmi spun.
Vers2:
Și totul e fad în focul lui Hades simt cum arde
Amintirile sunt cele ce mă țin viu în Iad
Cad în genunchi și-mi cer din nou iertare
Doamne te rog primește-mă în brațele tale.
Vers3:
Sunt un suflet pierdut într-un etern labirint
Aripile-mi sunt frânte de somn n-am cum să mă desprind
Din clipă-n clipă mă simt tot mai aproape de sfârșit
Și în viață n-am primit ceea ce mi s-a cuvenit
Și știu că e-n zadar acum să-mi cer iertare
Doamne te rog nu-nfinge cuțitul în rană mai tare
Doare când îmi văd prietenii tot mai departe
Doare când în prezența mea ei vorbesc în șoapte
Am greșit (DA) recunosc
Știu când am fost prost
Deciziile luate au acum un cost
Rost n-are rost să explic: am trădat, am înșelat
Tot ce contează e că acum regret tot ce-am făcut defapt
În juru meu simt cum totul se ruinează
Mă simt un..?. într-un deșert căutând salvarea într-o oază
În ipostaza în care mă aflu pozez în victimă
Plec ușor capul
Din ochi mai curge-o lacrimă.
Refren:
Plec mereu capul și-mi spun că n-are rost
În viață totul a ieșit tocmai pe dos
Ostenit mă abat din drum
Că o să fie mai bine mâine adesea îmi spun