Baltagul sălăjean aici
N-o dau pentru mulțimi de fani, saci de bani
Și dacă vii în ploaie, știi bine, îi spargem cu golani
Și tot la fel de bine putem sparge mentalități cretine
Care stau puse de alții între eternitate și tine
Oțel călit în focuri e sufletul meu călit în droguri
Respect societatea, dar n-am de gând să stau la stopuri
Că asta nu e nicio autostradă, e un tobogan
Alimentat cu gaz metan și cu petrol irakian
Uns cu silicon și atotputernicul dolar
Atâta doar lipsit de haz și n-au habar cât e de clar
Deci, cum spuneam, nu am de gând să stau la stopuri
Alerg prin hopuri, că drumul vostru e plin de torturi
Și demoni sunt toți buni, și dacă-i întrebi sunt toți buni
Dar sunt toți fum, că asta scoate focul când lasă în urmă mulți uriași de scrum.
Am sufletul și mândria, depășesc ușor mania
Fac scenarii, fac regia, rupe tot monotonia
Vad prostia, vad iubirea, toate înalte ca un bloc
Ochii capului și ochii minții sigur vad tot
Deschide timpanul larg sau forțez intrarea
____ în minte obsesiv ca reîncarnarea
Rănile deschise se hrănesc acum cu sarea
Prin și plăcere femere actele se for de bere
Dar n-or să ofere decât amar de cădere
Mizau pe mască, ce să hrănesc singur
Și or să încerce să te sece de ultimul strop de spirit
Pare prea greu să vindeci, mult prea ușor să spinteci
Trecând prin spini, zecile de pintec
Instinctul parcă minte, mă simt prins în cursă
Ai uitat sau ai mers pe jar, s-ar putea să mergem la sursă
În spatele artei, cuvinte legate devin curate
Vin dispersate, țintesc spre claritate
Încă un pas spre paritate, simțul incolor mai ca alte
Șansa se zbate, ca toate-s furate, ingrate, lăsate departe deoparte
E un anotimp cu zeci de secete, ia timpul în mâini
Dar nu lăsa timpul să-ți alunece printre degete
Privirea sus de parcă e eclipsă iar
Soarele care să îți dea o rază în dar
Cu lumini la capăt care parcă nu mai apar
Nu-ți trezi ochii din vis, dar ține-i deschiși larg.
Am sufletul și mândria, depășesc ușor mania
Fac scenarii, fac regia, rupe tot monotonia
Vad prostia, vad iubirea, toate înalte ca un bloc
Ochii capului și ochii minții sigur vad tot.
Am sufletul și mândria, depășesc ușor mania
Fac scenarii, fac regia, rupe tot monotonia
Vad prostia, vad iubirea, toate înalte ca un bloc
Ochii capului și ochii minții sigur vad tot
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu propriile demoni și cu o societate coruptă. El caută claritate și adevăr dincolo de aparențe, folosindu-și intuiția și percepția pentru a naviga prin viață.