E superbă și finuță,
Felul cum gândește,
Nu o arde-n fițe
Și nu greșește.
E superbă, e tot ce vrei
Și iubește, pe cine se poartă frumos cu ea
Nu o amăgește
Scumpă din toate punctele de vedere
Drăguță cum arată, parc-ar fi o avere
O comoară de fată, și n-are aere
Deși poate avea tot ce-și dorește, fraiere
Eu o văd ca pe ceva, absolut perfect
Completă, sinceră, fără niciun defect
Nu e nevoie s-o cunosc de mult
Ca să mă lase fără cuvinte
Să rămân absolut mut.
Nu vreau s-o rănesc, cu nimic, deloc
Vreau să fiu cu ea, indiferent de loc
Nu vreau s-o fac să sufere,
Sau să fie prinsă la mijloc
Cu ea iau totul în serios, nu ca pe un joc.
Recunoaște odată, că ești vinovată!
Singura ce mi-a furat,
Inima, bucată cu bucată
Lumea nu ne acceptă,
Noi spunem și ce dacă
Nu puteam trăi într-una mai ciudată
Pentru ei parcă e ceva absurd,
Ce rulează ca filmul mut.
Unde toți se uită
și nimeni nu scoate niciun cuvânt.
Pun STOP, dau oprire timpului
Cu ea vreau să fiu mereu la răsăritul soarelui
E-o privire pătrunzătoare, în ochii ei căprui
Te dă pe spate, chiar nu mai ai ce să spui
Fata asta-ți dă de gândit multe,
Simte, că e tot ce vrei și e chiar cuminte
De cele mai multe ori, te lasă fără cuvinte
Că e lângă tine mereu, și nu te minte
Ceea ce contează cel mai mult pentru mine,
E că mereu mă face să mă simt bine
Ma face să văd diferența dintre rău și bine
În semn de mulțumire fac piesa asta pentru tine.
Schimb zilele, sunetele, umplu foile,
Eliberez mintea, gândul zboară cu lunile
Și eu lângă tine, așa trec zilele
Tu ești tot ce contează,
Hai, spune-le!
Recunoaște odată, că ești vinovată!
Singura ce mi-a furat,
Inima, bucată cu bucată
Lumea nu ne acceptă,
Noi spunem și ce dacă
Nu puteam trăi într-una mai ciudată
Pentru ei parcă e ceva absurd,
Ce rulează ca filmul mut.
Unde toți se uită
și nimeni nu scoate niciun cuvânt.
Am trecut peste multe, trecem peste toate
Îmi amintesc cum ne iubeam în fiecare noapte
Scriam pentru tine, ca un poet dement
Dar nici prin versuri nu pot descrie acest sentiment
Iubire veșnică, sau cel puțin așa credeam.
Știi că totul se termină într-un final.
Nu o poți iubi când gândul ei e criminal
Și are-n dotare, un întreg arsenal
Să te omoare, să te ucidă, să-ți ia sufletul
Să te târască, să te chinuie până-ți aude cugetul
Să nu te lase până nu-ți vede plânsul
Să te rogi în fața ei până o bufnește râsul.
Așa e-n totdeauna, ea cu bune și rele
Și tu o vrei indiferent de timp și de vreme
Că o iubești, și-ai investit sentimente grele
Și nu vrei să pierzi tot ce-i mai frumos din ele.
Recunoaște odată, că ești vinovată!
Singura ce mi-a furat Inima, bucată cu bucată
Lumea nu ne acceptă,
Noi spunem și ce dacă
Nu puteam trăi într-una mai ciudată
Pentru ei parcă e ceva absurd,
Ce rulează ca filmul mut.
Unde toți se uită
și nimeni nu scoate niciun cuvânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complexă, idealizată inițial, dar care dezvăluie și aspecte toxice. Naratorul își exprimă admirația și dragostea pentru o femeie, dar recunoaște și latura distructivă a acesteia, precum și opoziția din partea societății.