Evgheni Evtusenko – Dormi, Iubito!

Sus, pe garduri, sclipesc stropi sărați, albă-i sarea,
Iar portița-i de-acum încuiată. Și marea
Fumegând și săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.
Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munții.. și ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam șchiop și cu claia prea mare
Chiar prin somn își mai linge lanțul lui plin de sare.
Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
„Dormi, iubito!” îți spunem acum. „Noapte bună!”.
Dormi, iubito! Și uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcați, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroși, vom simți cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.
Cum aș face, o, cum, să-nțelegi astea toate?
Dormi, iubito! Hai, dormi! Și-ai să vezi că se poate.
Fără lacrimi, prin somn, să zâmbești și să-ți pară
Că flori multe aduni și că-ți iei, bunăoară,
O mulțime de rochii frumoase, de vară.
Vrei să murmuri ceva? Tu îmi ești tot avutul.
Cât ai oare de gând să frămânți așternutul?
Învelește-te-n somn, înfășoară-te-n vise,
Toate căile, vezi, îți sunt astfel deschise,
Câte, trează fiind, ți-au părut interzise.
E absurd să nu dormi, când ai cum și ai unde,
Tot ce-ți urlă prin cap, în străfunduri se-ascunde.
Ochii tăi, care-adună și raiuri și-abisuri,
Sub pleoape-or simți abur moale de visuri.
Dormi, iubito! Mă-ntreb ce te ține-acum trează?
Al copacilor zvon? Marea ce delirează?
Sumbre, vagi presimțiri? Sau jigniri anonime?
Ori, chiar eu, măgării ți-am tot spus, o mulțime?.
Dormi, te rog! Nu-i nimic de făcut, știi prea bine,
Dar sunt gata să jur: vina nu-mi aparține.
Iartă-mă, dacă poți! Și iubește-mă-oleacă!
Poate-n somn, supărarea cea grea o să-ți treacă.
Dormi! Pământul și noi – suntem toți o ființă!
Cu explozia lui, veșnic ne amenință.
Vreau la piept să te țin, într-o lume nebună,
Iar de ne-om prăbuși, să cădem împreună.
Dormi, iubito! Nu vreau să te știu supărată.
Dormi și lasă-te-ncet doar de visuri purtată.
Cât de greu se adoarme pe globul enorm!
Dormi, iubito! E timpul! Toți în jurul tău dorm.
Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
„Dormi, iubito!” îți spunem acum. „Noapte bună!”