Perfectă de la natură,
Imagini ale indulgenței de sine
Exact lucrul de care avem nevoie cu toții,
Mai multe minciuni despre o lume care
Niciodată n-a fost, și nu va exista,
Nu ți-e rușine, nu mă vezi?
Știi că i-ai prostit pe toți.
Uite aici, ea vine acum
Se apleacă și se holbează mirată
Vai, cât te iubim!
Nu există defecte atunci când te prefaci
Dar acum știu,
Ea niciodată n-a existat și nu va exista,
Nici nu știi cum m-ai trădat
Și cumva i-ai prostit pe toți.
Fără mască
Unde te vei ascunde?
Nu te mai poți regăsi,
Pierdut în minciuna ta.
Știu adevărul acum,
Știu cine ești
Și n-am să te mai iubesc de acum.
N-a existat și niciodată nu va exista
Nu știi cum m-ai trădat
Cumva i-ai prostit pe toți
N-a existat și niciodată nu va exista
Nu ești real și nu mă poți salva,
Și cumva, acum tu ești prostul tuturor
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre deziluzia provocată de descoperirea falsității unei persoane idealizate. Naratorul realizează că a fost manipulat și trădat, iar imaginea perfectă pe care o avea despre acea persoană se destramă.