Merg pe stradă și mă gândesc,
Îndrept capul spre tine,
La chip îmbătrânesc,
Mă schimb pe zi ce trece,
Suflu a ultimei suflare,
Aștept o ultimă chemare..
Nu vreau să mă împiedic pe al meu drum,
Uitându-mă la tine,
La un sfârșit de rămas bun,
Suflu și respir,
Mă întristez, privesc un cretin,
El parcă mă privește,
Înebunește,
Pe secundă se topește,
El cere prea mult,
Eu din păcate nu-i pot oferi
Mai mult doar dragostea mea
E singura ce-i poate zâmbi..
Acum că sunt singură,
Rămas bun, atât pot spune,
Sunt singură pe pământ.
Greșind că nu am închis poarta,
Greșind că te-am atins,
Tu credeai că sunt alta.
M-ai sărutat spunând,
Pe alt nume
Mi-e nu mi-a venit să cred
Și m-ai făcut de râs în lume,
Pleacă a binevoinței,
Parăsește-mă și uită-mă
Că altceva nu ai mai bun de făcut
Decât să mă înșeli
Decât să faci cu mâna.
Însemnând rămas bun,
Hai lasă-mă nu mai face ca prostu’,
Nu mă mai atinge,
Nu mai îmi zâmbi că nu poți înfrânge,
Nu mai crede în spusele altuia,
Vorbele mele, și auzirile tale,
Parăsită m-ai lăsat,
Greșind în noapte,
Spunând nu te mai iubesc..
M-ai lăsat tristă pe pământ,
Crezând că mă topesc,
Acum că am găsit flacăra ce mă atinge,
Ce mă poate aprinde..
Dar niciodată nu mă poate stinge
Cum tu o faci de fiecare dată..
Tu strici prietenia
Și o iei de la capăt.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei fete trădate și părăsite de persoana iubită. Ea se simte singură și dezamăgită, rememorând momentele în care a fost înșelată și făcută de râs.