Trăim, din păcate,
Într-o lume bolnavă,
Ne bazăm pe vorbe, nu pe fapte,
Iar țara, e deja o epavă.
Privesti în jur…
Nu știi cum s-a întâmplat,
Te gândești
Și începi să dai în cap.
Totul e bine!
Continuă să-ți repeți!
Nu mai vorbi prin citate
Că începi să te repeți.
„Lumea s-a schimbat” e adevărat, te asigur
Și se schimbă-n continuu…
Mi-am dat seama d-asta singur,
Că, așa cum zicea și stră-bunicu’:
„In 2018 will be flying cars,
And you will smoke legal weed on Mars”
Era puțin fumat
Și avea și o pareză,
Era țintuit la pat
Și vorbea cu o veioză…
„Totul e bine!
Continuă să-ți repeți!
Nu mai vorbi prin citate
Că începi să te repeți.” (Ecou)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică asupra stării actuale a societății, unde oamenii se bazează pe vorbe goale și țara este într-o stare deplorabilă. Refrenul repetitiv sugerează o negare a realității și o auto-amăgire, în timp ce amintirea străbunicului aduce un contrast ironic între așteptările viitoare și prezentul dezamăgitor.