Sunt o fată, sunt o fată frumușică
Și de fel sunt mărunțică (mai, mai)
Sunt o fată, sunt o fată frumușică
Și de fel sunt mărunțică (mai, mai)
Mor flăcăii după mine
Dar eu cred că așa-i mai bine
Nici nu sunt prea-naltă tare
Nu știu lor cum li se pare.
Dar a mie, dar a mie nici nu-mi pasă
Că-s în sat cea mai aleasă (mai, mai)
Dar a mie, dar a mie nici nu-mi pasă
Că-s în sat cea mai aleasă (mai, mai)
Seara când ies în pridvor
Nu pot sta de ochii lor
Și pe toți îi necăjesc
Că nu vreau să le vorbesc
Mor flăcăii, mor flăcăii după mine
Dar eu cred că așa-i mai bine (mai, mai)
Mor flăcăii, mor flăcăii după mine
Dar eu cred că așa-i mai bine (mai, mai)
Dar a mie nici nu-mi pasă
Că-s în sat cea mai aleasă
Nici nu sunt prea-naltă tare
Nu știu lor cum li se pare.
Dimineața, dimineața când mă scol,
Nu pot sta de ochii lor (mai, mai)
Dimineața, dimineața când mă scol,
Nu pot sta de ochii lor (mai, mai)
Nu știu cum să fac să stau,
Că eu de rușine tac,
La apă nu mă mai duc
Să nu dau de vreun bucluc.
Nu știu cum să fac să stau,
Că eu de rușine tac,
La apă nu mă mai duc
Să nu dau de vreun bucluc.
Sensul versurilor
O fată tânără și frumoasă din sat este admirată de mulți flăcăi, dar ea este timidă și nu știe cum să gestioneze atenția pe care o primește. Ea se simte mândră și aleasă, dar și copleșită de privirile admiratorilor.