Trăiește-n prezent intermitent, impertinent,
visezi atent la un succes ca un festiv eveniment.
Păcat că visele se duc rapid ca flash în cursă,
eșec iminent evident, să te facă să fii vigilent.
Că – nu există scuză, nu m-amuză să fiu loser,
șansa mea-i redusă, dusă, când mă simt în plus exclusă.
Gen, simt că e lipsă ca lumina în eclipsă,
dacă-i totul matematic pun retina pe elipsă.
O clipă simt că nu fac altceva decât risipă,
mintea țipă, cică mă calmez dacă mai bag o pipă.
M-animă liniștea din suflet când adorm,
revin la starea mea când văd că totul se disipă.
Se pierde-ncet de parcă-i artă vizuală,
fără pic de procesare, revelația-i brutală,
lent ca 12 ani de școală ce te bagă-n boală,
ce pui pe coală, ce te arde-n suflet parcă-i smoală.
Nu spun povești să nu adormi în timp ce asculți,
când destui pretind a fi de drept oameni des culți.
Și umblăm desculți mergând pe ape, stătătoare,
lovește-n suflet, uite reacția, dă-i și doare.
Apăsătoare, senzația și tot apasă tare,
mai c-ar strivi și taste cu așa tentă de nepăsare.
Ură pusă la păstrare pentru zile clare-n care,
e timpul ca cel pe care-l știi să meargă la culcare.
Tu să ții minte să nu pui nimic sub așteptare,
sau așteptări ce nu-și au rostul sub semn de-ntrebare.
Aștepți miracole și tot ce vei primi vreodată,
vor fi clipe-n care-ți spui că n-o să mai speri niciodată.
Nu știi ce întrevine și ce intervine,
vine un moment în care îți dorești doar să fii bine.
Clipe de gândire-n introspecții pline de-ntrebări,
ce nasc idei ce-s nelalocul lor și pertubă stări.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu dezamăgirile și așteptările nerealiste. Vorbește despre momentele de introspecție și dorința de a găsi un echilibru, chiar și în fața dificultăților.