2, ma paralizează nervii,
Am privit Medusa-n ochi și i-au încremenit toți șerpii.
Nu vreau să intervii, încă suntem vii
Mă simt de gheață ca Night King, tu ce vrei să fii?.
Îmi iau elan s-arunc lancea, asta-i bună
Până am realizat că mi-am luat destinul în mână
[și l-am strivit], fantomă sub clar de lună,
E ca un coșmar ce se resimte și-n ecou răsună.
Am mintea saturată de idei,
Care te fac să te-ndoiești de proprii dumnezei.
Doamne ajută, c-am sufletul sloi
Și dacă l-am vândut fii sigur că n-ai ce să-mi mai iei.
Ce rost mai are, oricum vin ani grei
Și mai degrabă aș fi epoch decât să mai fiu andrei
Luat peste picior pentru onestitate, ‘s o entitate,
‘n imagini pictate cu regret și anxietate.
Trece peste cine poate, toate adunate
Până ai clacat când ești în stare de ebrietate.
Ce libertate, cu mâini legate, magic ca Houdini,
Toți pleacă, n-ați fi nici ultimii nici primii.
Am – o sclipire-n ochi ca cyclops, să știi
Gen îmi vine să te ard din priviri, cât ai clipi.
Ochi pentru ochi, din multe puncte de vedere,
Și, orb de furie, n-o să te mai poți opri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară intensă, marcată de sentimente de regret, anxietate și furie. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu distructiv, incapabil să scape de propriile demoni și de un trecut apăsător.