Epoch – Cuvânt Înainte

Nu are rost să mai stăm la discuții,
lumea-i mică, prinde-o p-asta după alte nșpe revoluții.
Când te las cu ochii-n soare n-aduc contribuții,
deci ascunde-te pe după bare ca deținuții.
Că ți-am spus două cuvinte și n-ai înțeles niciunu’,
d-asta n-are rost să mă complic, să mai fac pe nebunu’.
Ignoră niște sfaturi, apar alte contraziceri cică,
după alte zeci de glume de om cu p**a mică.
Ce-i mult strică și nu zic de krokodil, frățică,
și oricum ar fi cam greu să te prinzi la o adică.
Fiindcă, știu una bună, realmente se aplică,
în capul tău e doar atât: râu, rățușcă, rămurică.
Nu fac din asta subiect senzațional,
stai liniștit, că nici prietenia n-o iau personal.
Vorbesc la modul general, acum depinde cin’ se simte,
c-am dat ultimu cuvânt, să rămâi fără cuvinte.
Nu-ți bat obrazul, fiindcă nu-s un bun creștin,
doar că tre s-o lași mai moale cu glumele de cretin.
Născute din inconștiență, ca un copil nedorit,
normal că ai un viitor, tocmai ți l-am definit.
Parcă aș da battle, cu cel mai prost concurent,
tu crezi că te-ai luminat, noi zicem că furi curent.
Vezi că o să-ți vină la un moment dat scumpă factura,
fiindcă ești închis la minte, e cazul să-nchizi și gura.

Sensul versurilor

Piesa este o critică acidă la adresa unei persoane percepute ca fiind inferioară din punct de vedere intelectual. Vorbitorul își exprimă superioritatea și avertizează asupra consecințelor ignoranței și a comportamentului inadecvat.

Lasă un comentariu