Dă-mi te rog un vis, că sunt sătul de realitate.
Unde oamenii de aici, fac afaceri necurate.
Unde lumea asta fuge, ca să fie în libertate.
Unde mulți își fac palate, doar pe banii tăi, bah, frate.
Unde mulți țigani, fură mult pentru că pot.
De-asta spun acum ce simt, ca să știi și tu, mă, frate.
Că în țara noastră, man, ai și zile numărate.
De-asta hoții de aici, își cam fac singuri dreptate.
Că bătrânii care sunt, luptă mult și trag pe coate.
Pentru ceea ce își doresc, dar le trec anii, frate.
Că în țara lor natală, mor pe paturi de spitale.
Că aveam mulți doctori, coane, care vor doar șpagă mare.
Tu le dai banii să trăiești, dar ești tratat cu nepăsare.
Fiindcă asta-i România, sunt convins că acum te doare.
Că aici dacă nu ai, o să mori sigur de foame.
Și atunci când vei muri, nimeni nu îți va aduce o floare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de realitatea din România, unde corupția, sărăcia și inegalitatea sunt probleme majore. Versurile descriu un sistem în care oamenii sunt exploatați, iar cei vulnerabili sunt lăsați să sufere.